Ministerul Apărării Naţionale (MApN) - Forţele Terestre Române

O altfel de misiune

Miercuri, 03/04/2019
locotenent Mirela Căpîlnean

Afganistan. Noi, infanteriştii gălăţeni am trecut de primele două luni de misiune, ei, locuitorii Provinciei Kandahar, tocmai ce au sărbătorit trecerea în Noul An.

Afară este o zi frumoasă de primăvară, prea călduroasă după o perioadă lungă de ploi şi vreme mohorâtă. De această dată, vrem să îi vedem pe militarii Comapaniei 1 “Panther” în teren aşa că ne alăturăm şi noi Plutonului 4 “Panther” şi pornim la drum spre satul Sakey Kalay. Am aflat de la pregătirea misiunii că acolo vom desfăşura o misiune de tip KLE (angajare a liderilor locali) în scopul creşterii încrederii acestora în Poliţia Afgană şi Forţele de Coaliţie.
În parcul cu tehnică militară este mult zgomot. “Panterele” îşi pregătesc maşinile, verifică echipamentele şi pun la punct ultimele detalii. Cum fiecare misiune este o nouă provocare îl avem alături de noi şi pe specialistul CIMIC al batalionului, locotenentul Hanu Ionuţ, care este axat pe relaţia cu reprezentanţii comunităţilor locale şi care va contribui la succesul misiunii de angajare a liderilor locali. Înainte de plecare, preotul batalionului, maiorul Paul Zaharia, se alătură militarilor pentru a-i binecuvânta şi a face o mica rugăciune în speranţa că totul va fi bine. Le facem şi noi o fotografie de grup şi pornim la drum.
De îndată ce părăseşti Baza Militară Kandahar, tot ceea ce vezi cu ochii te-ar putea conduce la ideea că te-ai întors undeva în timp, la mijlocul secolului al XVI-lea. Într-un loc presărat de pericole, într-o ţară aflată în mijlocul unui conflict parcă uitat de vremuri, tot ceea ce te înconjoară este diferit fiind limpede că progresul pe care îl cunoşti nu-l vei regăsi aici, chiar dacă există şi elemente ale civilizaţiei contemporane (radio, motociclete, maşini, telefoane mobile).
La prima vedere, pe timpul deplasării, în echipajul în care ne aflăm este linişte, nimeni nu vorbeşte. Militarii nu par cu nimic surprinşi, probabil că zecile de misiuni desfăşurate deja nu îi mai surprind cu nimic. Cu toţii sunt foarte atenţi şi serioşi şi îţi dau impresia că ştiu pe de rost drumurile, satele şi probabil cunosc şi locuitorii. Dar, cu cât ne apropiem, fiecare militar îmi zice ce urmează să zărim, unde o să vedem copii ieşind în faţa noastră sau locuitorii muncind la câmp. Le-am ascultat poveştile. Un militar îmi spune: „cum poţi uita un copil care vede în tine o speranţă şi stă cât e ziua de lungă aşteptând la marginea satului maşinile militarilor, poate va primi ceva de mâncare sau de băut? Ei ies în fiecare zi înaintea maşinii ca să primească ceva de la tine. Sunt nelipsiţi”.
Înainte de a ajunge la destinaţie, facem o oprire la cel mai apropiat sediu al poliţiei afgane. “Întotdeauna ne desfăşurăm misiunile împreună cu reprezentanţii poliţiei afgane, mai ales astăzi când avem de discutat cu elder-ul satului, o persoană importantă”, ne spune un comandant de grupă.
Elder-ul, pe înţelesul tuturor înţeleptul satului, este cel care se bucură de respect din partea populaţiei afgane şi reprezintă unul dintre cele mai influente persoane, un puternic vector de promovare a comportamentelor în satul Sakey Kalay. La întâlnirea cu militarii români şi poliţia afgană, acesta va reprezenta locuitorii satului şi va purta discuţii referitoare la problemele pe care le întâmpină sătenii.
Oprim maşinile şi ne pregătim locul în care vom rămâne dispuşi pentru KLE. Mecanicii conductori îşi aşează maşinile strategic, top-cover-ii îşi fixează sectoarele de tragere, comandanţii de echipaje transmit militarilor numeroase comenzi. Auzim în staţie multe rapoarte printre care şi cel că putem debarca pentru că dispozitivul este în siguranţă.
Găsim aici oameni săraci care îşi duc cu greu traiul de pe-o zi pe alta, fără a avea prea multe bucurii şi copii pentru care şcoala reprezintă doar un cort aflat la marginea satului, unde din când în când cineva le povesteşte ceva, trăind fără curent electric sau alte facilităţi.
Înainte de toate, comandantul de pluton, sublocotenent Daniel Octavian Poenaru, face cunoştinţă cu elder-ul satului pe care îl întâlneşte pentru prima dată. Acesta se bucură să ne vadă acolo. Timp de câteva zeci de minute cu toţii discută despre problemele stringente ale localnicilor, poduri rupte şi drumuri inaccesibile în urma ploilor torenţiale, nevoi de pături şi haine pentru copii. Îngrijorarea cauzată de pericole, cât şi speranţa pentru un viitor mai bun pentru ei şi copiii lor sunt subiecte sensibile despre care liderii afgani vorbesc deseori în prezenţa militarilor români. „Mi-aş dori să pot ajuta mai mult oamenii săraci din sat. Vă voi sprijini să menţineţi securitatea în zonă şi nu vreau să uitaţi că vă puteţi baza pe mine oricând”, ne mărturiseşte elder-ul satului.
Aşa s-a şi întâmplat. Din mână în mână, militarii Plutonului 4 „Panther” înmânează diferite hăinuţe şi jucării reprezentanţilor poliţiei afgane, iar aceştia la rândul lor, semenilor săi. În câteva minute, copiii primesc dulciuri, caiete şi pixuri, toate de mult râvnite. Bucuria şi emoţiile resimţite de copiii din sat nu se pot descrie în cuvinte, însă câteva fotografii surprinse la faţa locului ne arată zâmbetele acestora.
Un sentiment de mulţumire umple şi sufletele militarilor români. Sublocotenentul Daniel Octavian Poenaru, ne mărturiseşte „este pentru prima dată când particip la o misiune în comun cu structura CIMIC şi împreună am încercat să întărim relaţia Forţelor Naţionale de Securitate şi Apărare Afgane cu comunitatea locală. Cred că această acţiune s-a bucurat de aspecte pozitive, fiind bine văzută atât de localnici, cât şi de Poliţia Naţională Afgană”.
De asemenea, plutonierul Victor Chitaru ne precizează, “Copiii au fost foarte bucuroşi pentru că au primit haine. Toţi aveau mare nevoie de acestea. Am făcut un lucru bun ajutându-i pe aceşti copii şi m-am bucurat şi eu odată cu ei.” De fiecare data când trece prin acest sat Victor este cel care are grijă să ofere copiilor o sticlă cu apă şi să îi înveţe cum să se spele pe mâini.
După toate acestea, afganii ne-au invitat la o masă tradiţională. O pătură a fost aşezată la marginea satului, am mâncat cu toţii şi am băut ceai. „Ni s-a promis de mult că vom fi invitaţi la masă. Este un semn de ospitalitate şi înseamnă că suntem apreciaţi pentru ceea ce facem, iar ei vor să ne răsplătească într-un fel sau altul”, ne precizează plutonierul major Edmond Gafton, locţiitorul comandantului de pluton. După patru misiuni în Afganistan, acesta ştie foarte bine cât de important este respectul pentru ei, cultura şi obiceiurile.
Nimic nu e surprinzător într-o ţară aflată în mijlocul unui război. Sunt înconjuraţi de un conflict care nu le aparţine şi pe care, cu siguranţă, nu îl doresc. Viaţa e atât de grea încât de la tristeţea produsă de pierderi la bucuria primirii chiar şi a unei simple jucării de către un copil, nu este decât un pas, iar toate vin natural şi sunt tratate ca lucruri obişnuite
„Prin misiunile de tip KLE – Key Leader Engagement, realizate de către militarii specialişti CIMIC – Cooperare civili-militari, intrăm în contact cu liderii locali ai comunităţilor afgane şi cu realităţile vieţii cotidiene a populaţiei locale astfel încât să aflăm problemele cu care aceştia se confruntă şi în funcţie de priorităţi, să îi ajutăm în rezolvarea acestora. Consider că succesul unei astfel de misiuni constă în principal în modul de abordare al misiunii din punctul de vedere al atitudinii generale a militarilor faţă de cei cu care intrăm în contact, atitudine ce este imperios necesar să denote respect, pentru a crea premisele unei colaborări reale cu aceştia, în vederea asigurării unui mediu de securitate cât mai stabil. Personal, apreciez faptul că acest lucru este foarte bine pus în practică de către militarii noştri”, ne precizează locotenentul Ionuţ Hanu, ofiţerul de CIMIC al batalionului.
Misiunea s-a încheiat. Îmbarcăm şi ne întoarcem în bază. Avem sentimentul misiunii îndeplinite şi ne bucurăm că am putut aduce un strop de bucurie pe feţele copiilor, un pic de linişte în sufletul localnicilor, măcar pentru câteva ceasuri.
În Afganistan, pentru câştigarea încrederii populaţiei locale se fac multe eforturi, se construieşte zi de zi, prin executarea de misiuni zilnice în mijlocul localnicilor şi prin atitudinea pozitivă a infanteriştilor gălăţeni.

Galerie foto

Alba Arad Arges Bacau Bihor Bistrita-Nasaud Botosani Braila Brasov Buzau Calarasi Caras-Severin Cluj Constanta Covasna Dambovita Dolj Galati Giurgiu Gorj Harghita Hunedoara Ialomita Iasi Ilfov Maramures Mehedinti Bucuresti Mures Neamt Olt Prahova Salaj Satu Mare Sibiu Suceava Teleorman Timis Tulcea Valcea Vaslui Vrancea