Ministerul Apărării Naţionale (MApN) - Forţele Terestre Române

DE NEOPRIT – Cercetaşii Brigăzii 1 Mecanizată “Argedava”, pe crestele Bucegilor

Marţi, 03/03/2015
Locotenent-colonel Ştefan Mihalcea

Carul Mare tocmai îşi proptise oiştea, tăcut, pe Colţii Morarului. Ceilalţi aştri vegheau şi ei în întunericul nopţii misterioase de iarnă peste Bucşoiul Mare. De ce oare i se mai spune şi Balaurul? O fi mâncat el o parte din cutezătorii care au urcat pe coama lui şi a devenit mai pântecos, sau poate asta o fi numai o legendă? Cine ştie.....
În noaptea neagră şi stranie bezna era de nepătruns, doar razele diafane ale lunii în pătrar se strecurau timide şi tremurânde printre crengile falnicilor brazi, dând un contur difuz stafiilor înfricoşătoare care luau fiinţă pe stratul de zăpadă. Se mişcau uşor şi imprevizibil aceste stafii şi se întrepătrundeau unele cu altele pe omătul îngheţat care scârţâia sub ele, înfiorând totul în jur.
Liniştea se abătuse fără întoarcere peste oaspeţii mohorâţi, chemaţi toţi să dea socoteală pentru fapte care s-au petrecut peste voinţa lor sau de ce nu – poate cu complicitatea unora dintre ei. Chipurile lor erau ca de piatră şi numai tăcerea cea apăsătoare trăda faptul că lucrurile nu stăteau deloc aşa cum ar fi trebuit.
E clar acum, fiecare va trebui să dea socoteală pentru cele întâmplate, iar cel care va fi găsit vinovat o să plătească cu vârf şi îndesat. Dar cine îşi putea permite să încalce Poruncile, atâta timp cât nimeni nu îndrăznise să o facă până atunci, iar preţul pentru asta îl ştiau prea bine toţi? Fiecare secundă se scurgea ireversibil către Timpul Primar, având darul de a amplifica nervozitatea îndărătnică, morbidă, care pusese de-a dreptul stăpânire pe feţele lor ca de ceară. Îşi desfăcuseră imperceptibil nodul de la cravată în speranţa zadarnică de a opri sudoarea rece care începea să le acopere tâmplele şi feţele palide.
Pericolul plutea ameninţător în aer înconjurându-i deopotrivă pe toţi. Privirile lor pierdute păreau să caute într-un punct nedefinit o gaură de vierme care i-ar fi salvat în altă dimensiune spaţio-temporală. De un singur lucru erau însă siguri: ghilotina era foarte aproape şi oricare dintre ei ar fi putut curând să îi fie pradă.
Cu răsuflarea întretăiată, toţi se întrebau în sinea lor: oare cine trădase? Şi cum ar fi fost posibil acest lucru, doar toţi se ştiau de mult timp, lucrau în tandem şi fiecare în felul lui era necruţător. Nimeni nu încercase niciodată să îi sfideze şi iată că acum, acest lucru tocmai se întâmpla. Şi nu oricum, totul era pe faţă. Cineva îndrăznise sa iasă de sub ascultare şi să îi trateze cu aroganţă. Cum era asta posibil?
Un val gros de fum se ridica grăbit în forme neregulate din trabucele groase încă aprinse şi lăsate în uitare pe marginea mesei. Printre firele de fum se schimbau priviri reci şi ascuţite ca pumnalele. Toţi deveniseră bănuitori şi în plus... liniştea aceea care nu se mai termina, părea să nu mai aibă sfârşit... Orice puteau să însemne acele priviri, numai iertare sau prevestire de bine – NU.
- Okay, rupse brusc tăcerea bossul din capătul mesei. (Atăt de lungă era masa aceea că el, bossul părea de neatins) Văd că niciunul nu aveţi de gând să vorbiţi. Poate aşa, cine ştie, aţi mai fi avut vreo şansă să vă apăraţi. Dar şi tăcerea voastră este un răspuns, nu-i aşa? Ştiaţi bine toţi că Operaţiunea trebuie blocată cu orice preţ! Cu toate acestea, voi nu aţi făcut mai nimic... Aveţi totuşi ceva de spus în apărarea voastră? Sau e nevoie să recurgem la “metode” ? Atitudinea voastră trădează laşitate şi asta mă enervează cel mai tare! Mă scoateţi din sărite! Mârâi bossul printre dinţi şi apoi trase prelung şi nervos din trabuc.
După câteva momente de tăcere, chief continuă, cu un glas răguşit:
- În branşa noastră, ştiţi cu toţii, loialitatea contează cel mai mult. Şi… Legea Omertei, se aplică afară, nu aici. Nu vă e clar? Hai, vărsaţi pe rând!” Măcar să mă distrez de ce puteţi debita.
- Bine… bine, boss, zise cu o voce tremurândă şi nehotărâtă tipul din capătul celălalt. Era cel mai nemilos dintre toţi – Gerul cel năprasnic. Începuse parcă să vorbească ştiind că e mai departe de boss şi de furia lui necruţătoare.
- Chief, continuă acesta… pentru a stopa Operaţiunea am îngheţat tot ce se putea. Am făcut apele bocnă, pietrele au crăpat, am aruncat năpasta asupra Marelui Munte, dar degeaba… În mod clar chief, nimeni nu putea rezista la asemenea temperaturi... Aceştia nu sunt oameni, boss! Probabil sunt Nemuritori, ei aşa îşi spun din timpuri străvechi. Şi în zilele astea, o parte din ei sunt printre noi, după cum se vorbeşte! Se spune că au obiceiul de a aduce ofrande Marelui Munte, şi anul trecut au fost văzuţi toţi acolo, în Vârf, rugându-se.
- Mărite boss, continuă Viscolul cel năprasnic. Şi eu pot să îţi confirm că urgia pe care am trimis-o asupra lor a fost însutită. Eu însumi am suflat din răsputeri, l-am trimis şi pe fiul meu cel mare – Viforul, am pus la pământ păduri întregi de brazi falnici şi seculari, ca pe nişte beţişoare, dar pe ei nu am reuşit să îi răpunem. Am viscolit şi am potopit peste ei zăpada, am troienit-o în suluri fără de sfârşit. Am aruncat Crivăţul din toate părţile boss, dar pe ei nu i-am putut opri.
Poate vreunul dintre cei prezenţi aici de faţă, că a făcut mai mult să-I împiedice pe aceşti neobişnuiţi oameni să îşi execute Operaţiunea? În plus, Mărite Chief, se tot vorbeşte despre aceştia că-şi spun Fraţi, şi ei cred în Zamolxe de când e lumea. Unii zic că sunt fiii Vrâncioaiei, ai lui Horia cel tras pe roată şi ai lui Tudor, alţii spun că din vechime se trag din tarabostes… Probabil că aţi auzit de Ei. Boss, noi… noi, ce să mai credem?
- Vorbiţi de parcă numai voi aţi făcut totul, zise grav Întunericul cel negru şi apăsător. Ştiţi voi cum e să ţi se ia fără speranţă lumina, să pierzi drumul şi să nu vezi în beznă unde să îl cauţi şi încotro să îl găseşti? Când totul în jur e negru şi nedefinit, fără de culoare şi contur, când din toate părţile lucesc numai ochii flămânzi ai sălbăticiunilor înfometate, gata să atace în fiecare clipă cu colţii lor cei sfâşietori. I-am îndreptat pe potecile cele mai înguste, pe unde numai caprele negre cutează să calce, le-am scos în faţă versanţii cei mai abrupţi, şi le-am pus sub picioare hăul cel mai adânc cu toate prăpăstiile cele fără de fund, chief, îţi vine să crezi asta? Şi ei râdeau, zicând că aceasta este Calea Kogaionului şi vin spre ea să se mântuiască, tocmai din Argedava…
Boss, se zice că nu au frică de nimic şi din vechime au obiceiul şă îşi petreacă cu veselie morţii pe ultimul drum, că nu au frică de niciun duşman al lor. Şi tot nu am putut să îi opresc, cif, iertare, dacă poţi înţelege că Ei sunt de neoprit…
- Okay, sâsâi printre dinţi bossul. Cred că nu e prima dată când aud câte ceva din toate astea. Şi Marele OPFOR care stăpâneşte proceduri nemaivăzute şi metode nemaiîntâlnite a fost pus pe urmele lor. A încercat zadarnic să le întindă capcane şi ambuscade la tot pasul, şi tot nu i-a oprit. Se zice că pot să se facă nevăzuţi dar să vadă tot, şi cu adevărat nimeni nu îi poate opri.
E clar atunci, dacă e vorba de cercetaşii Brigăzii 1 Mecanizată “ARGEDAVA”, totul se explică. Pentru că ei, într-adevăr, tot timpul sunt “De neoprit”. Şi, cine ştie, poate o parte din legendele pe care voi mi le-aţi istorisit, au un sâmbure de adevăr.
Iar deviza lor o ştiu toţi:
“HIC ET UBIQUE” “AICI ŞI PRETUTUNDENI”.

***

În perioada 16-27 februarie 2015, militarii din subunităţile de cercetare ale Brigăzii 1 Mecanizată „ARGEDAVA” au desfăşurat tabăra de instrucţie la munte, la Cabana militară Diham, în Masivul Bucegi. Obiectivul principal l-a reprezentat executarea misiunilor de cercetare integrată a armelor în teren muntos iarna, constituindu-se patrule de cercetare mixte, în care au fost incluşi cercetaşi de arma CBRN, cercetaşi de geniu şi de artilerie.
Tabăra s-a remarcat prin complexitatea şi spectrul larg de activităţi desfăşurate în condiţii hidrometeorologice dificile şi un teren propice călirii psihice şi fizice a militarilor. Astfel ceaţa, ninsoarea, viscolul şi temperaturile de până la – 16O C precum şi zăpada abundentă din terenul de executare a instrucţiei au fost elementele care au contribuit la crearea unui mediu ostil dar foarte util pentru antrenamentul cercetaşilor.
Pe timpul celor două săptămâni cercetaşii au executat intensiv instrucţia schiului. Aceasta a început cu mişcări de instrucţie de front pe schiuri, utilizarea eficientă a tehnicilor de deplasare, procedee de urcare şi coborâre a pantelor precum şi trecerea denivelărilor. S-au executat şi numeroase teme de instrucţie tactică de specialitate, cu accent pe supravieţuire prin realizarea unor adăposturi, focuri, tehnici de procurare şi conservare a hranei dar şi executarea cercetării în teren muntos împădurit iarna. Pregătirea a fost completată cu executarea şedinţelor de tragere specifice cu armamentul din dotare şi a culminat cu executarea în condiţii tactice a unui marş în ultimele două zile de instrucţie, un test final care a verificat coeziunea subunităţilor de cercetare, capacitatea de efort fizic, rezistenţa psihică şi anduranţa în condiţii de efort prelungit.
Tabăra de cercetare la munte iarna a reprezentat prima etapă de instrucţie importantă în pregătirea militară şi de specialitate pentru cercetaşi şi a deschis seria activitatilor de instructie din anul 2015. Pentru cercetaşii din Brigada 1 Mecanizată „ARGEDAVA” vor urma taberele de instrucţie la apă, tabăra de instrucţie la munte vara pentru alpinism, tabere mobile si vor trebui să îşi demonstreze profesionalismul şi capacitatea de executare a misiunilor în cadrul exerciţiului multinaţional PLATINIUM EAGLE 15  în Poligonul BABADAG. Toate acestea sunt provocări la care cercetaşii Brigăzii 1 Mecanizată „ARGEDAVA” răspund „Prezent!”

Galerie foto